MUNICIPIUL TG – JIU, REŞEDINŢA JUDEŢULUI GORJ

Municipiul Tg – Jiu este situat la intersecţia paralelei 450 latitudine nordică cu meridianul de 230 longitudine estică. Paralela de 450 latitudine nordică care trece prin municipiu, demonstrează aşezarea oraşului Tg Jiu pe glob, la egală depărtare de Ecuator şi Polul Nord, în plină zonă temperată. Tg Jiu se află pe aceeaşi paralelă cu oraşele Torino din Italia, Bordeaux din Franţa, Mineapolis din Statele Unite ale Americii. Este aşezat în zona geografică a Subcarpaţilor Getici, în Depresiunea Tg Jiu – Cîmpu Mare, una din cele mai întinse depresiuni subcarpatice intracolinare, între Subcarpaţii Gorjului în nord şi Dealul Bran în sud, la confluenţa Amaradiei, Pietroasei cu Jiul. Se întinde pe o lungime de 13 km, de la nord la sud şi 10 km, de la est la vest, pe ambele maluri ale Jiului. Ocupă o poziţie centrală în cadrul judeţului Gorj. Suprafaţa totală a municipiului Tg Jiu este de 10 255ha, din care 8337 ha în extravilan şi 1918 ha în intravilan.

Oraşul Tg Jiu poartă numele râului Jiu, care-l străbate şi care în decursul timpului şi-a mutat albia de la Deluşorul Prejbei spre vest, formând trei terase ce constituie suprafaţa administrativă a localităţii. Vatră a unui sat dacic, înainte de cucerirea Daciei de către romani, bun adăpost locuitorilor, apărându-i împotriva năvălirilor străine.

Se intersectau aici importante artere de circulaţie, care făceau legătura între Dunăre, Transilvania şi Banat. În preajma sa staţionau unităţi militare romane încartiruite în aşezări fortificate. În timpul războaielor de cucerire a Daciei, o parte din armata romana, conform mărturiilor istorice, a trecut prin localitate. Eruditul om de cultură gorjean Alexandru Ştefulescu susţine într-o lucrare a sa despre Tg Jiu, că în vremea romanilor, localitatea era un vicus, o staţiune comercială. Săpăturile efectuate pentru construirea liniei ferate Târgu Jiu – Rovinari au scos la iveală în partea de sud-est a oraşului un mozaic, ţiglă şi cărămizi romane, precum şi ceramică asemănătoare celei descoperite în apropierea castrului roman de la Bumbeşti Jiu.

Oraşul este menţionat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de ,,Jiul”, într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrîn. Tot în secolul al XV lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitate de târg.

Cu timpul, în izvoarele istorice apar şi menţiuni ce indică o cristalizare a vieţii orăşeneşti. Oraşul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orăşeneşti un judeţ şi mai mulţi pârgari.

În secolele XVI – XVII, istoria oraşului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii pentru hotărnicirea proprietăţii Târgu–Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permite în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-şi cumpere noi suprafeţe de pământuri.

În secolul al XVII lea, Târgu-Jiul îndeplineşte funcţia de reşedinţă a Gorjului. El a adăpostit adesea, în vremuri de restrişte, pe unii domnitori ai ţării cum ar fi: Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu şi alţii. În anul 1631, oraşul a fost teatrul conflictelor dintre trupele boierului Matei Basarab şi cele ale lui Leon Voda Tomşa. În anul 1716, la Tîrgu-Jiu, la Bengeşti, au fost înfrânte cetele trimise de către Nicolae Mavrocordat contra boierilor ostili turcilor. Împotriva acestui domnitor avea să se lanseze în 1719 memoriul a 66 de boieri gorjeni către principele Eugeniu de Savoia în care se plângeau de fărădelegile boierilor Băleanu şi Ştirbei, partizani ai turcilor.

La sfârşitul secolului al XVIII lea şi începutul celui următor, oraşul este supus jafurilor unor bande turceşti, pazvangii la 1800, carjalii şi adalaii la 1814-1815.

În prima jumătate a secolului al XIX lea, oraşul este martorul unor evenimente însemnate. Astfel, la 21 ianuarie 1821, venind de la Bucureşti, Tudor Vladimirescu ajunge la Tg Jiu, unde găseşte elemente favorabile marilor sale planuri, pe care le va susţine câteva zile mai târziu pe Câmpia Padeşului.

În anul revoluţionar 1848, locuitorii oraşului, în prezenţa reprezentanţilor guvernului provizoriu, demonstrează împotriva Regulamentului Organic pe care-l ard pe Dealul Prejbei. Un episod aparte în istoria bătăliilor de pe Jiu din toamna anului 1916, îl constituie lupta de la Podul Jiului din 14 octombrie 1916. ,,Aici – spune un document contemporan – bătrânii, femeile, cercetaşii şi copiii Gorjului au oprit năvala vrăjmaşă, apărându-şi cu vitejie căminurile”.

Din rândul populaţiei gorjene s-a ridicat şi tânăra eroină Ecaterina Teodoroiu, originară din Vădeni, azi cartier al oraşului, care şi-a dat viaţa pentru apărarea pământului strămoşesc în timpul luptelor de la Mărăşeşti din 1917. Pentru cinstirea memoriei acesteia, precum şi a celorlalţi eroi gorjeni, în anul 1937 a fost realizat, sub conducerea lui Constantin Brâncuşi, ansamblul monumental devenit celebru pe toate meridianele globului.

Municipiul Târgu-Jiu are o populaţie de 98267 locuitori, dintre care: 91 394 români, 2159 ţigani, 158 maghiari, 52 germani etc. Pe teritoriul municipiului Tg-Jiu sunt organizate un număr de 28 943 gospodării, dintre care 27 527 în oraşul Tg-Jiu.  Principala atracţie a oraşului, este fără îndoială complexul sculptural realizat de marele Brâncuşi între 1937-1938: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului. Cele trei capodopere, situate în aer liber, sunt dedicate eroilor primului Război Mondial.

Prin Legea nr.127/1992, Ansamblul monumental ,,Calea Eroilor”, realizat de Constantin Brâncuşi, este declarat ,,bun de utilitate publică de interes naţional”. Planul urbanistic zonal şi regulamentul aferent pentru zona protejată, ce include ansamblul monumental ,,Calea Eroilor” din Tg-Jiu s-a realizat în prima sa formă la finele anului 1993. În consecinţă, delimitarea zonei protejate care face obiectul studiului a avut la bază, în primul rând un studiu al vizibilităţii reale şi teoretice înspre şi dinspre obiectele componente ale ansamblului. Singurul obiect component perceptibil vizual de la mare distanţă este Coloana Fără Sfârşit, înaltă de 30 m şi amplasată într-un spaţiu deschis. Celelalte obiecte (Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor şi Poarta Sărutului se află ,,ascunse” în spaţiul puternic plantat al parcului şi sunt de dimensiuni mai mici. Uşor perceptibilă este şi biserica Sfinţii Apostoli, existentă încă de la data realizării ansamblului. Cercetătorii au remarcat adesea, că Brâncuşi ,,Ştia că o sculptură trăieşte în simbioză cu spaţiul”. Brâncuşi rezolvă, după cum spunea Mircea Deac – Situarea operei în realitatea ei, în spaţiul ei motrice, realizând unitatea – operă-natură, obţinând astfel o emoţie vizuală şi totodată spirituală a spaţiului”. Pentru reuşita temei de bază, Brâncuşi a folosit locuri simbolice, malul Jiului, unde s-au dat lupte în 1916, o alee printr-un zăvoi, o stradă ce va purta un  nume legat de temă, un loc viran în apropierea monumentelor eroilor şi o biserică.

Privit din Dealul Târgului, municipiul Târgu-Jiu se dezvăluie într-o alcătuire pitorească, aşternut pe malurile râului al cărui nume l-a împrumutat.